Inima a curs din închisoarea ei,
dezertând ca nisipul din mare,
străzile minții au fost inundate
de întuneric lichid și-ntristare
Statuile cuprinse de teamă
se ascundeau prin copacii absenți,
pe unde treceau, furișându-se,
umbrele zeilor indiferenți
La miezul nopții a început să plouă bizar,
sufletele s-au amestecat speriate,
au apărut din neant curcubeiele
ce săpau tuneluri abandonate
Înaintând, s-au apropiat,
sfâșiindu-se cu ghearele ascuțite-n idei,
a sângerat orizontul
până când inima s-a scurs în închisoarea ei
7 ianuarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu