Elegia copilului orfan de țară...

N-aș vrea să-nvăț în limbi străine,
Mi-e dor să zburd prin țara mea,
Acolo florile-s divine
Și fiecare înger are-o stea

Pe-acolo, glasuri de copii
Altminteri sună, mai duios,
Și dorurile sunt mai vii,
Și soarele e mai frumos!

În limba mea sunt cântece sublime,
De ce să nu le cânt în felul meu?
Să-mi fie gândurile pline
De înfloriri și Dumnezeu

De ce să fiu orfan de țară,
Să n-am odihnă pe pământ?
De ce cuvântul să mă doară?
De ce să fiu pierdut în vânt?

De ce n-am dreptul la iubire?
De ce să-mi fie viața grea?
De ce am lacrimi în privire?
De ce nu sunt în țara mea?

14 august 2019