NU-I NIMENI, IUBITO, LA MASĂ...

Abia de mai pot să te cânt,
abia de mai pot să te strig,
emigranți dinspre noi spre pământ,
cenușa mi se-mprăștie-n frig

Orizontul se umple de ceață,
nu se mai vede drumu-înapoi,
nicăieri nicio urmă de viață,
niciun tren nu mai trece prin noi

Doar pustiul își întinde privirea
ca un șarpe albastru de casă,
putrezește-n retină-amintirea,
nu-i nimeni, iubito, la masă

Chiar și îngerii noștri-au fugit
disperați de atâta uitare,
în suflet dimineți s-au strivit
de rouă și țărmuri de mare

Numai unul din noi va muri, 
numai unul din noi va striga,
numai unul din noi va zidi
ce în veci nu se poate uita

Eu tot te mai strig printre ere
ca un fluture încastrat în bazalt,
dar timpul tributul și-l cere
și îngroapă ecou-n asfalt

Din uitare coboară-orizontul
amuțind destrămarea rămasă,
plătesc vieții mele decontul,
nu-i nimeni, iubito, la masă...

13 august 2019