Zboară păsările prin retină
amestecându-se cu îngeri sedați,
numai sufletul meu rătăcește
fără timp, prin munții Carpați
Ce frumos se topesc în albastru!
De-am avea aripi și noi am zbura
din dezastru-n dezastru,
prin inima mea
Vom vedea muritorii de sus
cum își strâng mușuroiul de vise
și-l aruncă ca pe Iisus
în fundul ochilor, în abise
Numai aripile păsărilor legănându-se-n aer
vor pluti mai departe, însângerate,
ducând prin retină, în vaier,
oglinzile timpului, desfigurate
16 august 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu