Iubito, deși-s plecat din univers
și mi-e atât de dor de lumea noastră,
nu voi călători prin timp invers,
ci-ți voi trimite amintirea albastră
Numai tu știi ce se întâmplă-n vis,
cine e îngerul ce coboară-n pridvor,
de ce-ți șoptește poeme de nedescris
când de magia iubirii ți-e dor
Nu depun mărturie, sunt singur aici,
poate voi coborî pe planetă din stea,
cărarea-i luminată de licurici
până la la tine, dragostea mea
Încă-ți simt arzânde privirile,
încă te aud șoptindu-mi: ”Iubite...”
îți trimit înainte amintirile,
fericirea mea de câteva clipe
Te rog să te trezești din vis
când te va străpunge săgeata albastră
și poate-ai s-asculți poemele de nedescris
ce-au luminat dragostea noastră
3 noiembrie 2025
The Blue Memory
My love, though I’ve left this universe behind,
and I so dearly miss our world together,
I shall not journey back through time,
but send you instead a blue-hued memory.
Only you know what happens in a dream,
who the angel is that steps onto your porch,
and why he whispers poems so supreme
when you long for love’s sweet torch.
I bear no witness — I am alone up here,
perhaps I’ll descend from star to earth,
the path is lit by fireflies near,
guiding me to you, my love, my worth.
I still feel your burning gaze,
I still hear you whisper, “My darling...”
I send ahead the fleeting days,
our happiness — brief, yet sparkling.
Please wake from your dream, my dear,
when the blue arrow pierces your heart,
and maybe you’ll hear poems clear
that once lit the love we shared apart.
November 3rd, 2025
Le Souvenir Bleu
Mon amour, bien que je sois parti de l’univers,
et que notre monde me manque à l’infini,
je ne voyagerai pas à rebours du temps,
mais je t’enverrai le souvenir bleu de la vie.
Toi seule sais ce qu’abrite le songe,
qui est l’ange descendu sur ton seuil,
et pourquoi il te murmure des vers étranges
quand la magie de l’amour te fait sommeil.
Je ne témoigne point — je suis seul ici,
peut-être descendrai-je d’une étoile à la terre,
le sentier est éclairé par les lucioles,
jusqu’à toi, ô ma lumière claire.
Je sens encore ton regard brûlant,
j’entends ta voix me dire : « Mon bien-aimé… »
Je t’envoie d’avance mes souvenirs d’antan,
mon bonheur — quelques instants volés.
Réveille-toi, je t’en prie, du rêve trop vaste,
quand la flèche bleue percera ton cœur,
et peut-être entendras-tu les poèmes ineffables
qui ont illuminé notre amour, sa splendeur.
3 novembre 2025
El Recuerdo Azul
Amor mío, aunque haya dejado el universo,
y extrañe tanto nuestro mundo querido,
no viajaré en el tiempo al reverso,
sino que te enviaré mi recuerdo azul perdido.
Solo tú sabes lo que ocurre en el sueño,
quién es el ángel que baja al umbral,
y por qué te susurra versos pequeños
cuando añoras el amor celestial.
No doy testimonio — estoy solo aquí,
quizás baje del astro al planeta,
el sendero lo alumbran los luciérnagas así,
hasta llegar a ti, mi amor, mi meta.
Aún siento el fuego de tu mirar,
aún oigo tu voz diciendo: “Amado mío…”
Te envío mis recuerdos antes de llegar,
mi dicha breve, mi delirio.
Despierta del sueño, te ruego, corazón,
cuando la flecha azul te atraviese el pecho,
y tal vez escuches la canción
de los poemas que alumbraron nuestro despecho.
3 de noviembre de 2025
Il Ricordo Azzurro
Amore mio, anche se ho lasciato l’universo,
e mi manca tanto il nostro mondo insieme,
non viaggerò nel tempo all’inverso,
ma ti manderò il ricordo azzurro che viene.
Solo tu sai cosa accade nel sogno,
chi è l’angelo che scende al tuo portale,
e perché ti sussurra versi senza bisogno
quando dell’amore senti la magia immortale.
Non porto testimonianza — sono solo quassù,
forse scenderò da una stella alla terra,
la via è illuminata dalle lucciole in giù,
fino a te, mio amore, mia dolce guerra.
Sento ancora il fuoco del tuo sguardo,
ancora ti odo mormorare: “Amato mio…”
Ti mando avanti i ricordi che guardo,
la mia felicità — pochi attimi, un addio.
Ti prego, svegliati dal sogno profondo
quando la freccia azzurra ti colpirà il cuore,
e forse ascolterai i poemi del mondo
che illuminarono il nostro amore.
3 novembre 2025
