Pe rugul iernii arde focul
cu înverșunarea lui sublimă,
din vreascuri s-a întors norocul
și cântă înserarea pe colină
Abia aștept să-nghețe gândul
și să schiez prin amintiri,
și chiar de mă va bate vântul
voi emigra în trandafiri
Toți spinii încuiați pe dinăuntru,
un cifru încâlcit de n-ar avea,
îmi vor permite-n inimă să intru,
primește-mă la tine, draga mea!
Și fă-mi un ceai de fructe de pădure
să simt căldura zilelor de ieri,
și lasă-ți îngerul să fure
ce n-ai avut curajul să îmi ceri
Aruncă-mi-te-n brațe fără teamă
redevenind definitiv un cer,
ascultă-mi sufletul cum cheamă
toți îngerii ce-au înotat prin ger
Pe rugul iernii arde focul
aprins de amintirile sublime;
iubito, adu-mi înapoi norocul
pe care l-ai luat cândva cu tine
30 noiembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu