Se aud curgând cocorii din suflet mai departe,
plecarea lor înseamnă că am trecut și eu
încă un prag al vieții înspre moarte,
prin frunze abia pășește Dumnezeu
Departe-n bruma rece, ca un copil stingher,
îmi caut disperat puterea de a fi,
și dacă mi se face din ce în ce mai ger
e c-am uitat o clipă că mai puteam iubi
tot ce s-a scurs prin ora închisă la veston,
nemailăsând în urmă decât regrete ninse;
de ar mai fi în minte uitat acel atom
n-aș arunca din suflet luminile aprinse
să lumineze drumul pe care rătăcesc
făpturile de rouă înveșmântate-n flori
Și poate că ți-aș spune că încă te iubesc
dacă te întorci din tine în mine până-n zori
14 noiembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu