PE UNDE EȘTI, IUBITĂ DOMNIȘOARĂ?

Sunt clipe în care nu te simt aproape,

ești plecată undeva, pe o stea,

se aude tristețea cum sapă

prin golul din inima mea!

Prizonier iluziei nesfârșite

abia de-mi regăsesc cuvintele orfane,

privirile răvășite se agață 

de mângâieri diafane

Ce păcat că îndrăgostiții sunt lași

și-amână pentru mai târziu fericirea curată!

Dar tot ce e lăsat pe mai târziu

nu se va întâmpla niciodată

Tălpile goale prin cioburi coboară,

cărarea se îneacă în sânge,

pe unde ești iubită domnișoară

de n-auzi universul cum plânge?

15 noiembrie 2025

WHERE ARE YOU, MY BELOVED MISS?

There are moments when I cannot feel you near,

you’re gone somewhere, on a distant star,

I can hear sadness digging

through the hollow in my heart.

A prisoner of an endless illusion,

I barely find my orphaned words,

my scattered glances cling

to ethereal caresses.

What a pity that lovers are cowards

and postpone pure happiness for later!

But everything that’s left for “another time”

will never happen at all.

Bare feet descend through shards,

the path is drowning in blood,

where are you, my beloved miss,

that you cannot hear the universe weeping?

15 November 2025