Când fulgerul a redevenit curcubeu,
emoția copleșitoare
a căzut din sufletul meu
printre pietre de mare
Mă strecor printre ele și-n vis
parcă aud îngerul pășind ușor
pe țărmul interzis
și-n vârtejuri de fum mă-nfășor
Nu am o destinație precisă,
drumul pare mai degrabă destin,
mă pierd prin amintiri viitoare
și-n brațe te țin
Fulgerul îmi izbește inima,
ori de câte ori mă atingi,
degeaba plouă cu disperare din tine,
n-ai să poți să mă stingi
Voi arde până la capăt,
cenușa-mi va fi risipită de vânt,
numai inima ta o va recunoaște
când va coborî pe pământ
Încă mai e timp să te strecori
printre bătăile inimii mele,
ele se aud
când plouă din tine cu stele
17 noiembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu