De când despre mine nu mai știu nimic
ceasul nu mai bate orele exact,
piesa ce mă joacă fierbe-n alambic
și-am să trag cu arcul în ultimul act
Mi se pare mie sau poate a fost vis
c-am iubit dramatic un înger pierdut?
Și-am fost cer albastru într-un ochi deschis,
când au venit norii viața m-a durut
Desculț printre cioburi în lumea defectă,
am strigat când veacul în genunchi plângea,
m-am crucificat pe o stea perfectă
ca să n-o mai doară rău pe Țara mea
Când am rămas singur mi-am croit exilul
măcinând cuminte la moara de stele,
s-a împiedicat de mine destinul
și s-a încălțat cu urmele mele
Te mai salut umbră când din mine fugi
abdicând de teama amurgului sublim,
cântă în surdină un sobor de cuci,
ecoul mă roagă: hai să nemurim!
Eu vă las scrisoarea poate de pe urmă
și din mine însumi poate mă ridic,
e fără păstor toată această turmă
de când despre mine nu mai știu nimic
26 noiembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu