Și am trecut în fiecare seară
pe la fereastra ta să-ți spun că eu
te mai iubesc din frigul de afară
și martor mi-este bunul Dumnezeu
Și-am așteptat să se aprindă noaptea
ca geamul dinspre suflet să-l deschizi
și ca să-mi iau din amintire partea
să fim în noaptea adâncă translucizi
Și tot privind doar stele căzătoare
mi-a lăcrimat privirea, draga mea,
e așa de trist și așa de tare doare
când nu apare la fereastră cineva
Din mine am aruncat c-o piatră colțuroasă
poate-ai s-auzi când s-o lovi de tine,
și-o să apari tăcută și sfioasă
ca să te muți definitiv în mine
Degeaba viscolul m-a-nfășurat în frig,
degeaba am schiat grăbit prin sânge,
degeaba la fereastră te mai strig,
tu nu apari, doar amintirea plânge...
30 noiembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu