Vântule, când tu ai bătut,
ea s-a dus ca o barcă pe mare,
ploua din mine cu gânduri amare
și cu lacrimi când a dispărut
Alungă ceața să pot vedea
dincolo de zare, insulele pierdute,
hai, vântule, grăbește-te și du-te
și adu înapoi dragostea mea!
Suflă-n mine să pot merge pe apă,
să trec mai repede ca o stea căzătoare,
să fiu mai ușor ca o floare,
n-auzi durerea în mine cum sapă?
Tandrețea să o însoțească oriunde,
și emoția din fiecare surâs,
când îngerii au plâns, demonii au râs,
magia pierdută în țesuturi pătrunde
Ajută-mă, dă-mi aripi de ceară!
Voi zbura numai noaptea să nu mă topesc,
amintirile magice mă izbesc,
mă vor răni, dar n-o să mă doară...
7 noiembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu