luni, 24 noiembrie 2025

PRIN TĂCEREA ALBASTRĂ

Dragostea ne-a copleșit instantaneu

Privirile noastre s-au întâlnit

și i-au aprins un rug lui Dumnezeu;

în flăcările raiului ne-am iubit


Așa trebuie să fie fericirea,

altceva nu are ce să fie,

ce frumoasă este iubirea

când dăruiești bucurie!


Câtă pasiune, câtă pierdere de sine,

câte nopți în care nu ai venit!

Te căutam cu disperare prin mine,

prin golul din jur, prin zenit


Când ai coborât dintre îngeri

s-au întâmplat acele magii

Nu era loc de dureri și înfrângeri,

printre miracole de nedescris și poezii


Cât de frumoasă era 

minunata dragostea a noastră!

Încă se mai aud șoaptele, draga mea,

prin tăcerea albastră


23 noiembrie 2025


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu