Uneori mi-e așa de dor,
de milă îngerii în brațe mă strâng,
mă doare-mbrățișarea lor,
sunt vânt ce se frânge-n amurg
Sunt vis și mă topesc în dimineți,
ca un copil orfan fără adăpost,
retrăiesc dintr-o mie de vieți,
doar viața în care ne-am fost
Mă lovește cu o piatră himera,
cad fără plasă din vis,
ca un șarpe mă strânge durerea
de înger proscris
Mă strecor printre fluturii verzi,
copleșit de-nserări în adânc mă cobor,
dar niciodată n-ai să vezi
cât de tare de tine mi-e dor
19 aprilie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu