În fiecare zi ne frânge dorul,
ne răstignim pe-aceeași cruce
pe care a murit Mântuitorul,
când timpul nu voia să se usuce
de sângele ce-a curs în picuri mari
pe capul lumii ăsteia bolnave,
s-o vindece de lăcomie și tâlhari,
de restul tarelor la fel de grave
Dar fiecare cui pătruns în carne
cu violența unui gând păgân,
e-o treaptă către Tine, Doamne,
pe care urcă îngerii de fum
E suferința calea către Tine,
așa ai hotărât să ni te-arăți,
pe un pământ îmbălsămat în crime,
pe Fiul Tău l-ai împărțit la toți
Să ne vegheze, să ne fie cheie,
să fie oxigenul din văzduh,
să locuiască în idee,
puterea Lui să fie Sfântul Duh
Așa Ți-e voia, fie voia Ta,
acum și-n pururea și-n veci,
pe Cruce înspre cer ne-om înălța
cu răni pe trupurile reci
Și vom avea nevoie de-un motiv
că n-am fost lângă Tine la supliciu,
și-om învia alternativ,
noi, incapabilii de sacrificiu
Vom recunoaște spaimele târziu,
de dor de noi continuă să sîngeri,
și timpul nostru va fi viu
când vom zbura îmbrățișați de îngeri
26 aprilie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu