Te va veghea un înger

Ca ochii tăi de-adânci mi-e sufletul, iubito,
albastrul cerului în el se risipește,
în munții inimii-nserarea crește
și plânge-nmiresmarea ce-am strivit-o

Mi-s pașii umblet de izvoare repezi
ce curg neîmblânzite spre amurg,
s-au stins demult luminile în burg
și-i prea târziu de mine să te lepezi

Îmi crește în privire aceeași floare,
pe care plouă disperată ora,
sunt încă țintă vie tuturora,
și-absența ta definitiv mă doare

S-au sinucis în taină plânșii fluturi
de-atâta frumusețe interzisă,
și-n ușa permanent închisă,
ca un soldat abandonat sub scuturi,

stă gândul tainic înfășat în lacrimi
că niciodată-n viața cea pustie
n-o să se-ntâmple ce-ar fi fost să fie,
crucificarea ultimilor patimi

Ca ochii tăi dintâi, atât de sinceri,
din mine însumi mă preling în haos,
aprinde o lumină în pronaos
și să nu plângi, te va veghea un înger...

12 aprilie 2019