Când drumul pe care treci nu duce nicăieri
și mergi prin uitare invers,
plânge ca un copil ziua de ieri,
singură-n univers
Nu mai aștepți nimic să se întâmple,
regulile s-au schimbat pe parcurs,
îți latră tristețea în tâmple,
lumina din suflet s-a scurs
Nu mai ști dacă are vreun rost
să mai ieși din noaptea polară,
nu-ți mai amintești cine-ai fost,
dar ști că o să doară
Te simți sfârșit, sfâșiat de-nserări,
niciun înger nu-ți aprinde lumina,
s-atâtea neînțelesuri în chemări
când ești pierdut definitiv, străina
8 aprilie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu