Noi suntem robii unei țări sublime

Noi suntem robii unei țări absente,
târgul de oameni ne-a furat
cu tot, cu demnitățile recente,
cu tot ce-o veșnicie-am îndurat

Ne sapă-n suflet cicatrici adânci,
prin vene curge Dunărea la vale,
Carpații orbecăiesc sub stânci,
imperii nemiloase ne pândesc pe cale

Va trebui să înălțăm curând
cetăți cu ziduri groase și redute,
să stăm de veghe Patriei și-n gând
și să purtăm din nou acele lupte

ce ne-au adus respectul tuturor
în ierarhia planetară,
și chiar de s-ar putea să mor
plecarea sigur n-o să doară,

că pentru Patrie de te jertfești,
cu demnitatea unui leu,
vei fi altarul Țării Românești
la care se închină Dumnezeu

Noi suntem robii unei țări sublime,
din seva ei s-au întrupat eroi,
străbatem prin lăuntru serpentine
și nu ne-ntoarcem singuri înapoi

Armatele de îngeri ne-însoțesc
de câte ori în trup se face seară, 
destinul nostru pământesc
e limitat, dar sigur n-o să doară

de oferim o barcă de salvare
copiilor ce vin din viitor,
îi vom primi cu pâine și cu sare,
de ei ne e atât de dor...

20 aprilie 2019