Te iert

Te iert că te-am iubit nepământean
când înfloreai abia, ca o lumină,
că ți-am fost singurul alean
și-acum îmi ești așa străină

Te iert că ai plecat fără să vrei
prin dimineți cu bruma în picioare,
că m-am pierdut în ochii tăi, 
și sfâșierea încă mă mai doare

Te iert că m-ai trezit din moarte
în acea zi de vară nelumească,
ieșită din albastrul ce desparte
lumina ta de cea dumnezeiască

Te iert că te-am iubit fără măsură 
și-am acceptat să-ți fiu pe viață rob,
c-am renunțat la patimi și la ură
să fii pe lume singurul meu drog

Te iert c-am fost așa de sincer
și-am stat de veghe împotriva mea,
c-am acceptat să îmi fii înger
în visul ce tristețea îl va bea

Te iert c-am așteptat înc-o minune
când zilele ca apele se scurg,
te iert c-am existat pe lume
și nu mi-ai fost lumină în amurg

2 aprilie 2019