În nesfârșirea gândului stingher
au lăcrimat toți îngerii din cer,
când cuiele l-au răstignit pe Fiu
și-a devenit din viu, mai viu
”Treacă de la mine și acest pahar,
după atâtea cupe de amar,
am luat asupra mea păcatul lumii
însuflețind tăcerea humii
De unul singur m-am predat luminii
și am trecut în moarte precum crinii,
de vreți și voi să treceți puntea,
deschideți inima, nu mintea!
Tu nu ești singur niciodată,
nici când pământul plânge ca o fată,
din cerul răvășit de curcubeu
îți luminează calea Dumnezeu...”
Și voi asemeni Fiului fixat pe Cruce
în Raiul invizibil vă veți duce
și veți scăpa de răul ăstei lumi,
dac-o să fiți și iertători și buni...
27-28 aprilie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu