În seara asta n-am să fiu deloc,
în seara asta am să plâng
întreaga viață fără de noroc,
prin care deziluziile curg
În seara asta n-am să scriu nimic
și nicio spaimă nu mai strigă-n mine,
în seara asta am să modific
tot labirintul încuiat în tine
Și am să sparg ferestrele de soare,
să trecem prin cioburi desculți,
să vină somnul să doboare
visele noastre încuiate în munți
N-am să cobor adâncile abise
fără să-mi iau din clipă rămas bun,
tu, lumânare-n paraclise,
o să arunci în urma mea cu fum
ca să nu uiți cărarea către mine,
când te rechem și când de dor te-alung,
și te ascund printre stamine,
și-aș vrea să râd, dar trebuie să plâng...
19 aprilie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu