E-așa de tristă existența noastră

E-așa de tristă existența noastră,
tot ardem diminețile pe ruguri,
când intră răsăritul pe fereastră
noi tragem jaluzeaua cu amurguri

Și ne-ngropăm în noapte-adâncă
striviți de propriile frici,
lăsăm doar inima să plângă
dovadă c-am trecut pe-aici

Nu-i pasă nimănui de-aceste semne,
nu-i nicio cale către raiul sincer,
doar lașitatea știe să îndemne
și să îngroape năluciri de înger

La ora ultimilor gânduri
coboară din orchestră un refren,
dansăm acoperiți de scânduri
pe-acoperișul ultimului tren

Obloanele se trag peste apus,
lumina nu mai intră pe fereastră,
deși îl contrazicem pe Iisus,
e-așa de tristă existența noastră...

9 aprilie 2019