Suflet gol

Dureri înăbușite, răni nevindecate
apasă trupu-n care ești închis,
te prăbușești zdrobit din vis
în zborul păsării nereparate

Lumini și umbre te-mpresoară,
te strâng în brațe nopțile de var,
ai vrea să te întorci în avatar,
dar aerul continuă să doară

Un ultim naufragiu pe atoll
îmbălsămat în nopți de sare,
se îneacă-n tine întreaga mare
tot căutând un suflet gol

pe care să îl umpli cu himere
ce s-au strivit de faldurile minții,
te strigă din neant părinții,
dar tu n-auzi decât tăcere

Ești o imensă cicatrice
pe care cresc salcâmi drapați,
în lumea asta plină de drogați
nu te încape searbăda matrice

Și niciodată nimeni nu va ști
că înlăuntru deznădejdea doare,
va crește în retină-o floare
în ziua-n care vei muri...

24 aprilie 2019