Plâng inocenții cotropiți de priveliști

Unde duce acest drum pe care mergi?
de ce bați la porți ce nu mai există?
după cine alergi
în această poveste de dragoste tristă ?

Vei privi de sus pădurile îngropate-n frunzișuri,
îți vor curge din pleoape ape sărate,
vor striga fluturii rătăciți prin hățișuri,
și îngeri vor plânge pe câmpuri minate

Vei fi singur urmându-ți ecoul,
umbră vei fi, îngropată în os,
în chipul tău lumina-și sapă cavoul
de lut dureros

”Îți mai bate inima!”, se miră-nserarea,
”...mi se părea că ești așa de bătrân
că nu te mai știe pe nume uitarea
și nimic din ce-am fost nu-ți rămân...”

Nimic din ce-a fost nu mai este
când ceasul lunatic inventează opreliști,
se-ntinde în suflet cea mai tristă poveste
și plâng inocenții cotropiți de priveliști

5 aprilie 2019