Să fii român nu e atât de grav

Suntem soldații unui timp haotic,
nu ne predăm, încă putem lupta
pe frontul veacului hipnotic,
acum, de-a pururi și-altcândva

Ne veți găsi în fiecare frunză,
în fiecare doină ce-a rămas,
în fiecare ie dreasă-n pânză,
în fiecare umbră de popas

De veți sorbi izvorul cu-apă rece,
prin voi va trece visul meu,
eternitatea neamului va trece
că voi sorbiți din curcubeu

Ne vom întoarce negreșit
în ploile ce vor cădea oriunde, 
vom fi prezenți în infinit,
în diminețile fecunde

Și poate ne veți primeni
cu o cămașă albă de sulfină,
înainte de-a ne răstigni
pe noi, toți vinovații de lumină

ce-am dus în spate crucea grea,
a demnității românești,
căci pentru tine, Țara mea,
primim puteri dumnezeiești

Aprindeți o lumină la fereastră
să spintece întunericul hulpav,
și mergeți demni pe calea noastră,
să fii român nu e atât de grav

Să fii și om e-o regulă a firii,
să fii popas e-un ascendent în plus,
să faci din tine-o insulă-a iubirii
e calea străbătută de Iisus...

20-21 aprilie 2019