Sunt zile triste, ceața-i deasă,
nu se mai aud râsete de copii,
bătrânii se ascund în casă,
nici nu mai știi dacă sunt vii
Poștașul mai vine o dată pe lună
cu vești de la casa de pensii bizare,
trăim într-o lume nebună,
răsună odaia de vorbe amare
Guvernu-a tăiat din pensia mică
ca să aibă miniștrii ce mânca și ce bea,
ce-i bun pentru oameni se pare că strică,
stăpân peste țară a ajuns Piază-Rea
Profesorii-și plâng soarta pe care
cu sârg și-au făcut-o votând onaniști,
ce pegră sinistră aruncă cu sare
pe rănile oamenilor incredibil de triști
Și-n vremea aceasta ei cumpără arme,
deși, la culcare, copiii-s flămânzi,
când mafia în palate adoarme
curg lacrimi din ochii plăpânzi
Cetatea zidită de vechi luptători
se zbate pierdută-n ruine,
ne-au scos blestemații datori
și acestui popor nu-i e bine
Nici țării nu-i e, doar tristețea doinește,
e-o jale supremă prin munții străbuni,
sufletul abia de mai latră câinește
și-un viscol cumplit ne izbește
de toți pereții casei de nebuni
21 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu