N-o să găsești niciodată
această scrisoare fără destinatar,
o scriu pe visele tale de fată,
pe frunzele plopilor, pe arțar
E galbenă toamna de atâtea psihoze
și palid e vântul sugrumat de priveliști,
de atâtea căderi și nevroze
de jur împrejur doar opreliști
Pe plic n-o să scriu vreo adresă,
cocorii vor ști ce mai e de făcut,
îngerii-mi poartă inima-n lesă
și-afară e toamnă și pianu-a tăcut
Și totuși povestea aceasta e spusă
când ceasul își întoarce secundele-n jos,
o frunză de patimi stelare sedusă
va cădea din omul frumos
Octombrie scrie cu propria-i vrere
metafore smulse din cenușa de leu,
și-această scrisoare îngropată-n tăcere
e ultimul strigăt al meu
Se va pierde probabil prin golul ascuns
între suflete copleșite de dor,
tăcerea între noi a pătruns
și n-o să mai plece ușor
12 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu