În umbra ochilor tăi
aerul taie ca o lamă de cuțit,
ecoul se întoarce târziu
din asfințit
Ce se întâmplă?
Noaptea se despletește plângând,
doar pașii tăi se aud
prin izvorul nopții curgând
Te-am lăsat să pleci
deși ai fi putut fi singură-n vis,
și am mers mai departe
numai pe sens interzis
Prețuim prea puțin
clipele magice care apar
o singură dată în viață,
ne place să trăim în calvar
Nu ne cunoaștem prea bine,
abandonăm destinul frumos,
călătorim cu ochii pierduți
printre umbre întinse pe jos
18 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu