Ne-am luat rămas bun printre nori,
ai deschis fereastra și i-ai dat la o parte,
mă îmbrățișau tristeți de cocori,
tu-mi erai tot mai aproape și tot mai departe
Am surâs când te-am văzut fără să știi
că sunt undeva, aproape de tine,
și-am aruncat în infinit cu poezii
și-au înflorit cetăți din ruine
Dar tu parcă plecaseși la vânătoare
de fluturi rătăciți prin tăcerea din sânge,
vedeam cum cade amurgu-n viața viitoare
și parcă-l auzeam pe Dumnezeu cum plânge
Poate ne-am luat rămas bun sau poate
a fost o cădere abruptă din nori,
m-am încuiat de durere într-o carte
din care se aud cum țipă cocori...
17 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu