La fereastră s-a aprins o luminiță,
un copil așteaptă bradul de Crăciun,
lângă el zâmbește o fetiță
sigură c-o să primească ceva bun
Până atunci vor aștepta cuminți,
nimeni n-o să le găsească-o vină,
nici măcar iubiții lor părinți
ce trăiesc cu sărăcia-n splină
Fiindcă lor doar Moș Crăciun mai poate
să le aducă jucării de pluș,
poate și hăinuțe colorate
ca să-nfrunte frigul de la ruși
Prea săraci ca să cerșească vise,
prea lucizi ca să cerșească pâine,
vor migra în paradisuri ninse
unde toți copiii au un mâine
Nu e ca aici în trista țară
unde ipocriții își bat joc de îngeri,
unde vara numai pentru unii-i vară,
nu e loc pe lume cu atâtea plângeri
Puii de bogați îi disprețuiesc
pe cei sărăciți de părinții lor,
îngerii albaștri nu se mai iubesc,
asta-i tirania ipocriților
Undeva, în suflet, se aprinde-o fereastră
și apare chipul puiului cel bun,
coborât agale chiar din viața noastră
ca să-l readucă-n vis pe Moș Crăciun
29 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu