Noi ne-am iubit în râuri de cerneală
atât de mult și de intens
că se trezeau toți îngerii din boală
să-i dea eternității un alt sens
Noi ne-am iubit pe stelele căzânde
de la-nceput și până la sfârșit,
asediați de guri flămânde
într-un preludiu parcă nesfârșit
Noi ne-am iubit în valuri de zăpadă,
ningea din noi ca-n iarna din povești,
întorși definitiv din Intifadă
am și uitat că-n mine locuiești
Noi ne-am iubit definitiv și-amarnic
și am știut iubirii să-i fim zei,
chiar Dumnezeu ne-a fost paharnic,
ne-au sfâșiat colții adânci de lei
Noi ne-am iubit în ploile de vară
și-n toamna surdo-mută ne-am iubit,
atât de mult încât o să ne doară
că nu ne-am rătăcit prin infinit
Noi ne-am iubit în paturi de împrumut
până la capăt, poate și mai mult,
și-am vrut și eu și tu ai vrut
să râd, să plâng, și-n toate să te cânt
19 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu