CÂND AVEAM MAI MULTĂ NEVOIE DE ÎNGER

Uneori, în vise uitate,

am întâlnit un înger pierdut

ce obișnuia să-mi aducă surâsul

pe chipul de rouă albastră și lut

I-am văzut în ochi rugul de vreascuri

pe care l-aș fi putut aprinde cu sufletul meu,

dar ar fi ars amintirile frumoase 

și s-ar fi supărat Dumnezeu

Refren:

Iubirile ce s-au dus

nu pot să-ți lumineze viața

după apus

Au fost străfulgerări din senin,

au săgetat inima 

și s-au scurs în destin

Uneori, în noapte,

trupul se zbate pe scut,

dar când deschid ochii și te văd lângă mine

toate tainele nopții se-ascund în trecut

În această seară am întâlnit un înger,

dorința-i sfâșia privirile;

aș fi aprins acea scânteie,

dacă n-ar fi ars amintirile

Acele îmbrățișări ce m-au alinat

când aveam mai multă nevoie de înger,

și acele amintiri ce-au luminat amurgul

le-am încuiat în visul meu sincer

6 octombrie 2025

WHEN I NEEDED AN ANGEL THE MOST

Sometimes, in forgotten dreams,
I met a lost angel
who used to bring me a smile
on my dew-blue face of clay.

I saw in his eyes a pyre of twigs
that I could have lit with my soul,
but then the lovely memories would burn,
and God would be saddened.

Chorus:
The loves that have gone
can no longer light your life
after the sunset.
They were sudden flashes from the blue,
they pierced the heart,
and drained into destiny.

Sometimes, at night,
the body trembles on the shield,
but when I open my eyes and see you beside me,
all the secrets of the night hide in the past.

Tonight I met an angel,
desire tore through his gaze;
I would have lit that spark,
if it hadn’t burned the memories.

Those embraces that soothed me
when I needed an angel the most,
and those memories that brightened the dusk,
I’ve locked them in my honest dream.

October 6, 2025

QUAND J’AVAIS LE PLUS BESOIN D’UN ANGE

Parfois, dans des rêves oubliés,
j’ai rencontré un ange perdu
qui venait m’apporter un sourire
sur mon visage de rosée, d’azur et d’argile.

J’ai vu dans ses yeux un brasier de brindilles
que j’aurais pu allumer avec mon âme,
mais les beaux souvenirs auraient brûlé,
et Dieu se serait fâché.

Refrain :
Les amours disparues
ne peuvent plus éclairer ta vie
après le couchant.
Elles furent des éclairs venus du ciel,
elles ont transpercé le cœur
et se sont fondues dans le destin.

Parfois, dans la nuit,
le corps se débat sur son bouclier,
mais quand j’ouvre les yeux et te vois près de moi,
tous les mystères de la nuit s’enfuient vers le passé.

Ce soir, j’ai rencontré un ange,
le désir déchirait son regard ;
j’aurais allumé cette étincelle,
si elle n’avait brûlé mes souvenirs.

Ces étreintes qui m’ont apaisé
quand j’avais le plus besoin d’un ange,
et ces souvenirs qui ont illuminé le crépuscule,
je les ai enfermés dans mon rêve sincère.

6 octobre 2025