Ce cald e, iubito, și ce bine,
focul a ars toate hainele de pe tine!
Degeaba-i toamnă afară, patimile ard
tot timpul ce a-nhățat bastard
secundele ce mi-au rămas de dus
din răsăritul tău până-n apus
Se aud prin frunze pași căzuți din creier
și-n suflet cântă disperat un greier
Noroc că ai sădit gutui în mine,
ce cald, iubito, e aici la tine!
Degeaba-i toamnă, tu ești vara mea
ascunsă între suflet și perdea
În loc de haine devenim simboluri,
se aud cocorii prăbușiți în stoluri,
sunt seminarii tandre de iubire
ascunde-te în pielea mea subțire
și-atât de albastră c-ai putea uita
cine ai fost pe lume, draga mea
Și poți să locuiești pân la sfârșit,
să fii bucata mea de infinit...
25 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu