Când închid ochii și amintirile mă copleșesc,
mă invadează doar clipele fericite
Tu ești acolo și mă îmbrățișezi
topind dureri înăbușite
Nu aș mai deschide ochii,
ești aici și așa vreau să rămână,
sufletul e un nor
prin care îngerul îmi întinde o mână
Și aș putea muri
în ochii tăi dumnezeiești,
dacă nu rămâi până la sfârșitul timpului
să mă iubești
N-am să mai deschid ochii, nu,
chiar dacă ploaia mi-ar pune opreliști,
suntem din nou eu și tu,
îngeri sfâșiați de priveliști
9 octombrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu