DESCULȚI PRINTRE NORI

Era o zi friguroasă când ne-am cunoscut,

frunzele plângeau alunecând în decor,

urmele mele de rouă și lut

coborau dintr-un nor

Nu-mi plăcea printre muritori,

călătoream solitar prin mine însumi,

printre țipete de cocori;

nimeni nu știa ce se ascunde-n plânsu-mi

Inima mea era ca un avion cu reacție

scăpat de sub control,

nicio vibrație

nu se auzea din universul gol

N-am știut că suntem atât de asemănători,

nici măcar nu te priveam,

desculți printre nori,

probabil din altă viață ne iubeam

Înainte să stingi cu-n surâs

arsura trupului meu,

ca un copil rătăcit printre dulciuri am râs

plânsul inimii transformându-se-n curcubeu

Era o zi de vară când te-ai recunoscut învinsă

de căderile în păcat

și atunci inima ninsă

a știut că din timpul meu ai plecat

Nu ne-am luat rămas bun, printre nori

îngerii noștri aripile-și frâng,

ploua cu tine din mine în zori,

ploua și nimeni nu a știut de ce plâng

10 octombrie 2025