Nu te agăța de umbra ta când vrea să plece

Nu te agăța de umbra ta, nu-i pătrunde cu ghearele ființa!

Chiar dacă ați fost în aceeași poveste

ați râs și ați plâns împreună, 

când vrea să plece, dă-i drumul la mână

Când simți că vrea să se desprindă

de lângă sufletul tău de proscris,

chiar dacă a fost iubită 

cum n-o să mai fie nimeni niciodată,

n-o mai trage după tine pe sens interzis

Dă-i cheia dezertării, prefă-te că ești bine,

nu-i vina ei că n-a mai vrut să însemne

ceea ce au inventat poeții lumii

într-un ceas de nebunie, pesemne

Vei rămâne fără umbră până-ți va crește alta,

îngeri vulnerabili te vor strânge în lațul tristeții,

vei deveni un punct săpat cu dalta

pe care-l strâng în menghina nopții, pereții

E inutil să te opui rețetelor prescrise

dintr-o existență comună,

nu te agăța de pasărea ce nu știe să zboare prin vise;

când vrea să plece, dă-i drumul la mână

23 februarie 2017