Cioburi

Parcă s-a întâmplat ieri.Treceam

îmbrățișați prin iluzii.

Eu eram tu, tu erai eu. Trăiam

conectați la aceleași perfuzii

Se risipeau tăcerile,

surâsul se-ncuiase-n retină,

fugeau disperate himerele

din iubirea de altminteri divină

N-am să-i mai aud pașii stelei polare,

nici cu nume inventate n-o s-o mai strig,

mirosea a cafea măcinată, amară,

a vise pierdute, a frig

Într-o zi s-au aprins vreascuri uscate,

pe rugul sufletului-drog,

sentimente uitate

siluiau bunul meu inorog

Pe urmă nu mai știu ce s-a întâmplat,

mi se pare că s-au sfărâmat frunzele,

prin timpul trucat

se întindeau însetate, meduzele

M-am uitat prin golul din jur ca prin zid,

îngerul de sticlă nu era nicăieri,

cioburile mă îmbrățișau perfid,

repetând la nesfârșit ziua de ieri

26 februarie 2017