Deschideți larg privirea, de iarnă să se umple

Lăsați să vină iarna și să ne facem bine,
acest decor ucide dezastrele din noi,
pe unde corbii lacomi întunecă lumine
și-ntreaga existență e-o dâră de noroi

Lăsați-ne-n zăpadă, să suferim de fluturi,
de nunți diamantine, de dor de necuprins,
deschideți larg privirea, izbiți-vă de scuturi!
căci Dumnezeu prin oră o mână ne-a întins

I-așa frumos și bine în simplitatea iernii,
când albul te-mpresoară ca-ntr-un suprem complot,
și nu se mai aud cocorii la vecernii
și ninge cu mirese, supremul antidot

Nu mă strigați acolo, căci nu răspunde nimeni,
ninsoarea curge-n mine pe unde au trecut
cohortele de îngeri întotdeauna tineri,
ce calcă prin retină cu sete de recrut

Eu sunt un fulg din albul ce-mprejmuie amurgul,
mă ning de bunăvoie pe fiecare stradă,
și când se va închide în noaptea rece burgul
mă veți găsi, desigur, în omul de zăpadă

Dar până atunci să ningă, să fie iar frumos,
să-mi defileze iarna prin florile din tâmple,
să-mi treacă nemurirea ca un cuțit prin os,
deschideți larg privirea, de iarnă să se umple


8 februarie 2017