Mă duce în cârcă un suflet-hamal

Sunt bolnav. Îmi invadează sufletul, bureții,
Corbii zboară prin mine croncănind,
În oglinda spartă a vieții
Pescărușii cântă murind

Orizontul s-a închis între gratii de ger,
În spatele ușii nu mă vede nimeni,
Omul e un obiect efemer;
Păcat că-mbătrânim de tineri

Doare trupul sfâșiat în zdrențe violet,
Dor toate drumurile nefăcute,
Suflete, să ieși din mine încet,
Nu-mi plac plecările neprevăzute

Timpule, mai întinde-mi o clipă,
Să mă-ntorc pe unde-am mai fost!
Pasăre, împrumută-mi aripă,
Să mai zbor o dată prin cerul anost! 

Sunt bolnav. Mă doare apusul
Ce fuge prin mine sfâșiind sângele.
Un demon mă-nțeapă-n oglindă cu fusul,
Iar tu nu m-ajuți, îngere...

Pasărea-spin a trecut pe sub mare
În rochia neagră, de tergal,
Sunt bolnav și pustiul mă doare,
Și mă duce în cârcă un suflet-hamal


25 februarie 2017