Să fiți convinși că nu s-a terminat

M-am săturat de impostori și proști,
De curve răsuflate și de lași,
Aș face prin lumină câțiva pași,
Pe unde neînvinse oști

S-au scurs în umbre nevăzute;
La zaruri soarta li s-a tras.
Voi face singur acel pas,
Voi înălța alte redute

Că poate voi nu știți: cu-adevărat
Îmi curge Patria prin sânge.
O tot aud cum tremură și plânge,
Dar nu consider că s-a terminat

Destinul nostru dacic, nelumesc,
Urlă pe steag o fiară fioroasă,
Mai e o luptă, ultima frumoasă,
Pe care de-un mileniu-o pregătesc

Deschideți ochii și priviți în stele
Cum ard zăpezile de var!
De unde vine atât amar?
Cine a pus destinului zăbrele?

Deschideți inima, să intre vântul
Cu toate viscolele gri,
Căci nu există cea din urmă zi!
Ca sabia va sfârteca cuvântul

M-am săturat, fricoșilor, de voi,
Vă tremură picioarele pe gheață,
Ce voi trăiți nu este viață:
Ieșiți odată din noroi!

Haideți cu mine pe-acest câmp minat,
Pe unde doar eroii se strecoară!
În suflet am atâta vară;
Să fiți convinși că nu s-a terminat...


17 februarie 2017