Colții nopții s-au înfipt în gânduri
și le sfâșie carnea, sângerează cumplit,
trec demonii-n coloană, rânduri, rânduri,
mărșăluiesc peste tot ce-am iubit
Nu mai rămâne în urmă destulă cenușă
din care să renască un vis,
în Cosmos răsună o ușă
trântită de un înger proscris
Mâinile de întuneric se-ntind prin secundă
căutând un punct inutil de reper,
pe unde-o secvență de timp să pătrundă,
să evite dezastrul din cer
Dar clopote nu mai bat între noi,
sufletul s-a-ncuiat între scânduri,
cenușa ne-a înghițit pe-amândoi,
iar colții nopții s-au înfipt în gânduri
3 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu