Când ai intrat în inima mea timpul s-a oprit în loc
Oprește clipa, Doamne! E atât de frumoasă
Aripile de aer, de zăpadă,
s-au întins prin atmosfera osoasă
Nimic n-a mai fost la fel ca înainte,
se zbăteau stalactitele evadate din ger,
curgeam prin nopți de bazalt, nesfârșite,
ca o secvență albastră de cer
Dar, la miezul nopții, a început să plouă,
nimeni n-a știut ce se întâmplă, nici noi nu vom ști-o
Au căzut aripile sărate în mare,
pe unde umbrele noastre treceau fără să-și spună adio
Mă strâng pereții de întuneric, de lumină furată,
nu ne mai suntem îngeri, nu ne mai suntem deloc,
dar n-am să uit niciodată
secunda ce-a oprit timpul în loc
17 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu