Ușa inimii e deschisă să poți intra oricând
Să vii desculță, să simt picioarele tale de zăpadă!
Niciodată nu e prea târziu și nici prea curând
în oglinda timpului chipul nevăzut să se vadă
Poate ne va sparge secunda în cioburi cromatice
și-o să calci peste ele ca peste mare,
până când fiarele sălbatice
se vor hrăni cu iluzii și disperare
Poate cine știe, va trece și acel tren nevăzut
tras prin lumină de amurg,
ce-a călătorit prin noi, în trecut,
cu toate străzile degerate din burg
Nu voi simți durerea sfâșietoare
prăbușindu-mă în golul din mine, din vise,
mă va culege luna sugrumată de mare
ca pe Ulise
Vei găsi ușa inimii deschisă
să te poți strecura cu pașii tăi nelumești
Așează-te unde vrei, în magia promisă
dacă dai cu aspiratorul, poți să și locuiești
6 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu