Am obosit tot așteptând acea zi
în care liniștea îmi va curge prin vene,
vulturii nu mă vor găsi
speriați de călătoria prin vreme
Îmi vei găsi zdrențele inimii aruncate-n țărână,
nicio amintire nu rămâne intactă,
numai când mă va lua un înger de mână
ceasul din tine va bate ora exactă
Voi privi peste umăr cum se vântură norii,
niciun semn de întrebare n-ar putea să mai lupte,
mă va găsi liniștea înserării
și-mi va coase hainele rupte
Tot așteptând neîntâmplate minuni,
golul din jur s-a înecat în uitare,
nici nu mai contează câte minciuni
s-au spus din disperare
Undeva, departe de aici, răscolind prin cenușă,
mă voi smulge din destinul nesincer,
și, când se va deschide în tine o ușă,
voi lumina prin amintire ca un înger
20 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu