luni, 25 februarie 2019

Așa mi-ai spus ...

Ea mi-a spus atunci: ”Ia-ți amintirile, strânge-le!
faci parte dintr-o altă rasă,
nu ești de aici, verde ți-e sângele...”
Așa o fi, femeie frumoasă,

ți-am zis, și-am tăcut dintr-odată,
până la sfârșitul lumii și încă o zi
De atunci nu ne-am văzut niciodată,
în golul din jur croșetam poezii

Mi-am fost pradă și vânător în zenit,
zbaterea în hățișul ființei am pândit-o,
până când vulturii mi-au ciugulit 
ficatul și inima, iubito...

Atunci, ea mi-a pus, 
cu o lacrimă ochiul tăindu-l:
”Te rog, întoarce-te în tine, răpus, 
să-mi pot desăvârși colindul.

Numai tu poți salva amintirile
și-mi poți coase cu-albastru privirile...
Numai tu poți în câmpul cu spini să m-arunci!”
Așa mi-ai spus, femeie frumoasă, atunci...

25 februarie 2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu