Deși de-o viață am plecat spre tine

Deși de-o viață rătăcesc spre tine
precum un fluture de-o zi pe lângă lampă,
nu reușesc să evadez din mine,
mă ține-n lanțuri viața ca o vampă

Se va-ntâmpla până la urmă seara
când demonii lunatici dorm,
să îmi topesc în gura lumii ceara
să te trezesc din somnul tău enorm

Prin care se mai văd, căzând în mare,
doar stelele strivite de atlanți,
și vei răspunde sigur la chemare
robită de plăcere și talanți

Iar eu voi constata privind în gol
că nu acolo trebuia s-ajung,
de-atâta disperare și nămol
voi scoate altă carte de sub strung

Și-atunci mă-ntreb cuprins de remușcări,
de ce am evadat rupând din mine,
și-am să mă-ngrop, iubito, în uitări,
deși de-o viață am plecat spre tine


9 februarie 2019