Am ajuns printre ei căutându-mi cerul înecat în mare
Câțiva s-au amestecat cu sufletul meu
devenind pentru o clipă fluturi, curcubeie înșelătoare
Ce păcat, iubito, c-am trecut dincolo iarna!
niciun fluture nu se va putea întoarce din Valea Plângerii,
niciun text biblic reinventat de vreun viclean
nu va mai ști să ne sugrume îngerii
Aici se încheie călătoria mea prin cuvinte;
nicio iluzie nu va fi grațiată de acum înainte,
niciun dor nu va mai fi povestit,
nimeni nu va ști cât de mult te-am iubit!
Nicio mână nu va mai căuta prin golul din jur
miracolul ucis de sperjur
O prăpastie imensă se întinde spre mine
Asta a fost tot. Să nu uiți să ai grijă de tine...
Cocorii se zbat în inima prizonieră,
voi traversa de unul singur ultima frontieră....
7 februarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu