Din acest trup de lup singuratic
au ieșit colții ce-au sfâșiat
lumina soarelui iernatic
dintr-un timp nemaiîntâmplat
Ea mi-a șoptit, că mă iubise:
”Mă dor ninsorile ce irisul mi-l rup,
întoarce-te-n Itaca ta, Ulise,
mi-e sufletul fixat în colți de lup
De lacrimi vechi șoselele sunt ude
și nu-mi mai ține niciun înger partea,
tu mă scufunzi în lumi profunde,
tu îmi sporești singurătatea ”
Și-atunci, dintre spaimele orei,
curprins de tristețea unui soare iernatic,
am lăsat să zboare cocorii
acestui trup de lup singuratic....
25 februarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu