Eram un fluture albastru
scăpat ca prin minune din psihoze,
desenam visuri,
metamorfoze
În fiecare clipă mă privea,
cu ochii-i nevăzuți,
o floare de nu-mă-uita
rătăcită prin munți
Desculț și cu sufletul ușor
ca o părere, ca o boare,
am învățat să zbor
înlănțuit în raze de soare
De jur împrejur vulturii
se-nvârteau confundându-mă cu un zeu,
se-ascundeau speriați fluturii
înlăuntrul sufletului meu
Ea fără milă i-a strivit,
venise dintr-un lagăr de orbi,
și-a aruncat tot ce-am iubit
la hiene, la corbi...
6 februarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu