Iartă cuvintele ce țâșnesc din sufletul meu
precum săgețile din arcul unui nemilos curcubeu
Uneori, rătăcindu-mă-n mine, sunt trist,
iartă cuvintele-n care ca o piatră de moară exist
Alteori, cunoscând răspunsurile, tac definitiv,
aerul dintre noi se izbește de zid
Atunci, săgețile trase din arcuri de curcubeu
străbat golul din sufletul meu
24 februarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu